Comedia
este o specie a genului dramatic, in proză sau versuri, scrisa pentru a fi pusă în scenă. Este opera în care sunt
ridiculizate aumite moravuri ale epocii, având drept scop îndreptarea lor. Ea
presupune conflicte superficiale, personaje definite printr-o singură trăsătură
de caracter, de asemeneafinalul operei este fericit.
Opera literară “ O scrisoare pierdută“ a fost
reprezentată scenic pentru prima dată în anul 1884 și este o comedie de
moravuri în care sunt satirizate aspect ale societății contemporane autorului.
Comedia
lui Caragiale vizează ironizarea vieții politice și a moravurilor, atrăgând atenția,
astfel asupra adulterului, demagogiei, corupției și imoralității. Încadrarea în
tipologia
comediilor de moravuri este reflectată în satirizarea unor defecte de caracter
surprinse în timpul luptei pentru obținerea puterii politice, de asemenea,
reflectându-se și în viața de familie a unor reprezentanți corupți ai politicii
vremii. Comicul de situație se regăsește în opera lui Caragiale, fiind vizibil
prin pierderile succesive ale scrisorii, dar și prin apariția altei scrisori.
Tema centrală a comediei este
reprezentată de degradarea vieții politice, sociale și private, ea este
particularizată prin surprinderea unor bătălii electorale.
O primă secvență epică
importantă pentru ilustrarea temei este scena în care Nae Cațavencu îl îmbată
pe cetățeanul turmentat sustrăgându-i scrisoarea pe care o transformă într-un
instrument de șantaj. Acesta amenință că va publica scrisoarea dacă nu primește
sprijin politic din partea partidului condus de Trahanache, în vederea alegerii
lui în funcția de deputat.
O altă secvență epică este
reprezentată de încercările celorlalte personaje implicate de a rezolva această
problemă. Tipătescu ordonă arestarea lui Cațavencu și percheziționarea casei
acestuia. Zoe este tentată să accepte șantajul convingându-și amantul să
negocieze cu Cațavencu, iar Trahanache găsește o poliță falsificată prin care
Cațavencu fura banii asociației și încearcă să răspundă acestuia tot printr-un șantaj. După discursul
lui Farfuridi și Cașavencu este anunțat drept candidat A. Dandanache. În urma
agitației iscate Cațavencu își pierde pălăria în care era ascunsă scrisoarea,
pălăria este găsită de cetățeanul turmentat, iar acesta o înapoiază Zoei.
Titlul are în vedere pretextul
în jurul căreia se dezvoltă conflictele. Articolul nehotărât o ilustrează
banalitatea întâmplării și repetabilitatea ei, reieșită din pierderile
succesive, iar scrisoarea devine un laitmotiv, atât prin rătăcirile repetate,
cât și prin prezența altor scrisori.
Structura acestei opere literare
este specifică genului dramatic. Astfel, O scrisoare pierdută, conține 4 acte,
44 de scene, iar textul este construit sub forma schimbului de replici între
personaje. Acestea sunt nominalizate la începutul operei în cadrul “listei de personaje”. Autorul Își face simțită prezența prin
intermediul indicațiilor scenice care au rolul de a facilita punerea în scenă a
piesei.
Timpul și spațiul nu sunt precis
conturate, mențiunea inițială, “În capitala unui județ de
munte, în zilele noastrea”, avand rolul de a
conferii Întamplărilor un caracter de generalitate. Astfel, timpul în care se
petrec întamplările este restrâns la 3 zile. Din didascalii, reieșind perioada
în care au loc faptele prezentate, respectiv contemporaneitatea autorului.
Conflictul dramatic principal
constă în confruntarea pentru puterea politică a celor două facțiuni opuse,
reprezentanții partidului aflat la putere și gruparea independentă a lui Nae Cațavencu.
Obstacolul reluat periodic este pierderea biletului de amor trimis de Fănică
amantei sale Zoe.
În cadrul conflictului secundar
un rol important îl are cuplul comic Farfuridi-Branzovenescu, obsedați de
trădarea din partea fruntașilor partidului.
În opinia mea, O scrisoare
pierdută ilustrează ideea că societatea contemporantă a dramaturgului cuprinde
o lume de carnaval plină de marionete conduse de propriile slăbiciuni.
În concluzie, opera literară ce
aparține lui Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută se încadrează în specia
dramatică a comediei prin prezența comicului și a ironiei, dar și prin
intermediul personajelor care întruchipează tipologii umane.
Particularități
de construcție ale personajului
Nae Cațavencu reprezintă unul
dintre personajele principale ale comediei O scrisoare pierdută. Acesta
întruchipează tipul demagogului și al arivistului. Încă din lista de personaje
întocmită de autor aflăm că are statutul de avocat, proprietar al ziarului
Răgnetul Carpaților, fiind, de asemenea, și liderul grupării independente.
Numele lui Cațavencu se
potrivește perfect tipului de caracter. Acesta provine fie de la termenul
Cațaveică, haină cu două fețe, fie de la termenul de cață.
Cațavencu ete perceput diferit
de celalte personaje fiind caracterizat direct de către acestea. Astfel, pentru
Zoe și soțul ei, Cațavencu este un “mișel” , pentru Farfuridi este “nifilist”, Tipătescu îl vede pe acesta “impertinent”, “canalie”.
Caracterizarea indirectă reiese
din succesiunea rapidă a replicilor, limbajul denotând, atât incultură, cât și
demagogie. Spre exemplu, în viziunea lui
Cațavencu, termenul capitalist însemna a locui în capitală.
După tipologia sa Cațavencu este
un parvenit. O primă secvență epică ce reflectă caracterul personajului o
reprezintă încercarea de transformare a scrisorii de amor într-un element de
șantaj. Aflat în posesia ei, acesta dorește să o utilizeze pentru a deveni
candidatul puterii la alegerile pentru Camera Deputaților. Este intransigent în
fața principalilor personalități ale județului și nu acceptă niciun compromis
pentru a înapoia scrisoarea de amor.
O altă scenă reprezentativă
pentru reflectarea caracterului personajului o preprezintă scena în care
acceptă propunerea Zoei. Acceptul este cauzat de pierderea scrisorii, Zaharia
Trahanache deținând o poliță falsificată. De asemenea, acceptul este cauzat și
de faptul că Zoe Trahanache ajunge să dețină puterea județului.
Relația
dintre două personaje.
Nae Cațavencu reprezintă unul dintre personajele
principale ale comediei O scrisoare pierdută. Acesta întruchipează tipul
demagogului și al arivistului. Încă din lista de personaje întocmită de autor
aflăm că are statutul de avocat, proprietar al ziarului Răgnetul Carpaților,
fiind, de asemenea, și liderul grupării independente.
Numele lui Cațavencu se
potrivește perfect tipului de caracter. Acesta provine fie de la termenul
Cațaveică, haină cu două fețe, fie de la termenul de cață.
Cațavencu ete perceput diferit
de celalte personaje fiind caracterizat direct de către acestea. Astfel, pentru
Zoe și soțul ei, Cațavencu este un “mișel” , pentru Farfuridi este “nifilist”, Tipătescu îl vede pe acesta “impertinent”, “canalie”.
Caracterizarea indirectă reiese
din succesiunea rapidă a replicilor, limbajul denotând, atât incultură, cât și
demagogie. Spre exemplu, în viziunea lui
Cațavencu, termenul capitalist însemna a locui în capitală.
După tipologia sa Cațavencu este
un parvenit.
Evoluția relației dintre două personaje ale operei
Zoe este singurul singurul personaj
feminin din operă. Este un personaj principal și simplu. Este soșia lui Zaharia
Trahanache, dar și amanta lui Tipătescu. Zoe este o femeie influentă,
ambițioasă, orgolioasă, manipulatoare și energică, fiind de asemenea
întruchiparea cochetei adulterine, prin tipologie ( aceasta se modelează în
funcție de interes).
Nae Cațavencu reprezintă unul dintre personajele principale ale comediei O scrisoare pierdută. Acesta întruchipează tipul demagogului și al arivistului. Încă din lista de personaje întocmită de autor aflăm că are statutul de avocat, proprietar al ziarului Răgnetul Carpaților, fiind, de asemenea, și liderul grupării independente.
Numele lui Cațavencu se potrivește perfect tipului de caracter. Acesta provine fie de la termenul Cațaveică, haină cu două fețe, fie de la termenul de cață.
Cațavencu ete perceput diferit de celalte personaje fiind caracterizat direct de către acestea. Astfel, pentru Zoe și soțul ei, Cațavencu este un “mișel” , pentru Farfuridi este “nifilist”, Tipătescu îl vede pe acesta “impertinent”, “canalie”.
Caracterizarea indirectă reiese din succesiunea rapidă a replicilor, limbajul denotând, atât incultură, cât și demagogie. Spre exemplu, în viziunea lui Cațavencu, termenul capitalist însemna a locui în capitală.
După tipologia sa Cațavencu este un parvenit. O primă secvență epică ce reflectă caracterul personajului o reprezintă încercarea de transformare a scrisorii de amor într-un element de șantaj. Aflat în posesia ei, acesta dorește să o utilizeze pentru a deveni candidatul puterii la alegerile pentru Camera Deputaților. Este intransigent în fața principalilor personalități ale județului și nu acceptă niciun compromis pentru a înapoia scrisoarea de amor.
O altă scenă reprezentativă pentru reflectarea caracterului personajului o preprezintă scena în care acceptă propunerea Zoei. Acceptul este cauzat de pierderea scrisorii, Zaharia Trahanache deținând o poliță falsificată. De asemenea, acceptul este cauzat și de faptul că Zoe Trahanache ajunge să dețină puterea județului.
Relația dintre două personaje.
Nae Cațavencu reprezintă unul dintre personajele principale ale comediei O scrisoare pierdută. Acesta întruchipează tipul demagogului și al arivistului. Încă din lista de personaje întocmită de autor aflăm că are statutul de avocat, proprietar al ziarului Răgnetul Carpaților, fiind, de asemenea, și liderul grupării independente.
Numele lui Cațavencu se potrivește perfect tipului de caracter. Acesta provine fie de la termenul Cațaveică, haină cu două fețe, fie de la termenul de cață.
Cațavencu ete perceput diferit de celalte personaje fiind caracterizat direct de către acestea. Astfel, pentru Zoe și soțul ei, Cațavencu este un “mișel” , pentru Farfuridi este “nifilist”, Tipătescu îl vede pe acesta “impertinent”, “canalie”.
Caracterizarea indirectă reiese din succesiunea rapidă a replicilor, limbajul denotând, atât incultură, cât și demagogie. Spre exemplu, în viziunea lui Cațavencu, termenul capitalist însemna a locui în capitală.
După tipologia sa Cațavencu este un parvenit.
O primă scenă ce reflectă
relația cu Nae Cațavencu este scena în care Zoe îi oferă lui Cațavencu orice în
schimbul scrisorii. Aflat în posesia acesteia, el se impune în fața femeii
adulterine. Aceasta disperată îi promite chiar că îl va alege deputat, deși ea
nu avea drept de vot.
O altă scenă importantă pentru
reflectarea relației dintre cele două personaje este reprezentată de scena în
care Zoe îi propune lui Cațavencu să conducă manifestația, la final. Deoarece a
pierdut scrisoarea și se teme de o posibilă răzbunare a femeii, acesta acceptă.
Femeia îl iartă, văzând în el un potențial personaj pe care să îl conducă din
umbră
